Poezia moderna

Poezia moderna nu vrea sa spuna ci ea spune...Versul lui Breton "Roua cu cap de pisica se legana" inseamna ca roua are cap de pisica si ca se legana..."Literalitatea limbajului apare astazi ca fiinta insasi a poeziei si nimic nu este mai suparator pentru adeptul acestei pareri decat ideea unei traduceri posibile, a existentei unui spatiu oarecare intre litera si sens". O noua lume a poeticului?
Am fost uimita sa descopar, spre rusinea mea nu eram la curent ca exista deja conceptul de poezie moderna (acea poezie pe care eu o tratam oarecum cu detasare), un nou stil de poezie, canonizat deja si "intrat in uz". Sustineam si sustin in continuare ca poezia, indiferent de forma, de continut chiar, trebuie sa te faca sa vibrezi. Eu asa o simt, asa o inteleg, la un alt nivel decat cel al simturilor obisnuite. Dar acum, descopar noi dimensiuni ale poeziei: o poezie literala, care respinge sensul figurat, si care, fara sa vrea, lasa loc unei evidente ambiguitati, unei extinse polisemii.
Am sa dau un exemplu al unui interesant si distins poet belgian, Marc Dugardin, pe care am avut onoarea si placerea neinteleasa sa-l traduc in ultima vreme, in cadrul unui proiect despre am sa va vorbesc si alta data. O poezie care, pe cat de simpla pare la suprafata, literalitate da, dar cuvintele deschid porti nebanuite, au o forta nemaintalnita, fiecare cuvant este rege, este esential, fiecare cuvant poarta in pantece esenta poeziei:

voici-

quelques traces de neige
au revers d'une déchirure

le fracas d'une étoile
sur le silence sans fonds

puis un merle
comme on chanterait
à rebours
de l'opacité du monde


priviti-

cateva urme de zapada
pe reverul unei haine rupte

freamatul unui astru
in miezul tacerii

apoi o mierla...
ca si cum am canta
de la sfarsit catre inceput
despre opacitatea lumii