Lacrimioare

"Lacrimioare" numele unui inceput de culegere de ganduri, versuri, sentimente...

Voici une première esquisse que je vous invite à lire:

O cursa nebuna !

O cursa nebuna. O cursa impotriva curgerii, impotriva ticaitului, impotriva timpului. Ma simt mereu antrenata in aceasta cursa nesfarsita. Dupa ce ? Nu am sa aflu poate niciodata.
Fiecare clipa ma face sa mi-o doresc pe urmatoarea. Fiecare clipa ma duce peste timpul prezent si ma proiecteaza in viitor. O iluzie, un vis, un ideal. Oare exista ? oare aceste secunde se pot trai la prezent ? Nu stiu. Si nu cred ca am sa aflu niciodata.
E prea devreme acum sa ma pronunt. Poate ca e prea devreme. Ninsoarea abia a adus un nou an, proaspat, curat, aproape nedesfacut. E vreme destula pentru cuibarit prin cantul florilor, pentru sarutat aripa cerului calator, pentru trait. E vreme destula. Si totusi…picioarele-mi sunt inghetate de la mersul printre orele reci, printre minutele albe, printre clipirile de soare si nu stiu…nu cred…ca am sa stiu vreodata de ce inghetam atunci cand iubim zapada.
As vrea sa tasnesc din fantana in care prind radacini. As vrea sa ma prind de cumpana si sa ma ridic, incet, odata cu pamantul, spre o alta vreme…spre un alt apus. In toate vreau sa-mi las o lacrima si toate vreau apoi sa planga pentru ce am fost. Pentru ca eu nu voi plange. Eu voi rade naiv, nestiind ca fiecare raset ma duce si mai departe de mine, si mai aproape de nemine. Ce cursa nebuna !

Sambata poetica

Am participat astazi cu mare drag la o manifestare bilingva de poezie...Este vorba despre proiectul "Traducere si interculturalitate" desfasurat la Craiova, sub atenta ghidare a catedrei de franceza a Facultatii de Litere, proiect ce a constat in traducerea unor poezii din franceza a doi poeti belgieni Marc Dugardin si Jean-Luc Wauthier. Acum, suntem deja la partea a doua a proiectului si traducem din romana in franceza poezii a doi poeti romani, olteni (cei pe care ii traduc eu) Irina Mavrodin si Ioana Dinulescu. Dar asta va voi povesti alta data...

Acum sa ne intoarcem la frumoasa manifestare de astazi. Cu emotii si nerabdare am intrat in incinta teatrului Marin Sorescu si am urcat la foaierul teatrului, impreuna cu iubitul meu drag, Ovidiu, caruia ii datorez pozele frumoase de azi. Dar mare parte din atentia mea a fost complet captivata de poeziile si vorbele pline de insemnatate ale poetilor belgieni. Mai intai, Jean-Luc Wauthier a vorbit despre poezia belgiana si despre caracterul sau individualist si feminin in acelasi timp. Exista chiar "un curent feminin" care prezinta femeia cu dorinte fizice si spirituale, dicotomia "amour interdit-amour physique".

Apoi, dupa ce noi, traducatorii am recitat din poeziile traduse, (unde am tremurat de emotie dar mi-a iesit bine pana la urma, Marc Dugardin spunandu-mi confidential ca am simtit poezia lui asa cum a simtit-o si el, ceea ce mi-a facut o enorma placere), am asistat la un moment cu adevarat artistic, moment in care doi actori de la Teatrul National, ne-au impresionat cu recitalul lor. Interpretarea plina de forta, tonalitati surprinzatoare si gesturi ce te faceau sa tresari, ale lui Angel Rababoc, m-au incremenit pentru cateva minute.

M-am umplut de poezie si buna stare, si cred ca lucrul acesta se va rasfrange intr-un poem...mai tarziu...Acum inca mai savurez momentul de azi si dedicatia poetului Marc Dugardin pe una din foile pe care am lucrat traducerile...

"pour une voix si sensible, si juste prêtée à mes poèmes"

bien cordialement, Marc

Si acum pentru ca mi-a marturisit ca aceasta poezie ii place in mod special, am sa o impartasesc si cu voi:

la bonté non plus

ne fut pas épuisée

ni cela

que l'oubli même

a entendu

l'oiseau se tenait

sur le bord du reniement

et quelqu'un est venu

avec la réponse et le pain

nici bunatatea

nu a avut sfarsit

nici acest lucru

pe care uitarea insasi

l-a auzit

pasarea se sprijinea

de marginea renegarii

si cineva a venit

cu raspunsul si painea

Poezia moderna

Poezia moderna nu vrea sa spuna ci ea spune...Versul lui Breton "Roua cu cap de pisica se legana" inseamna ca roua are cap de pisica si ca se legana..."Literalitatea limbajului apare astazi ca fiinta insasi a poeziei si nimic nu este mai suparator pentru adeptul acestei pareri decat ideea unei traduceri posibile, a existentei unui spatiu oarecare intre litera si sens". O noua lume a poeticului?
Am fost uimita sa descopar, spre rusinea mea nu eram la curent ca exista deja conceptul de poezie moderna (acea poezie pe care eu o tratam oarecum cu detasare), un nou stil de poezie, canonizat deja si "intrat in uz". Sustineam si sustin in continuare ca poezia, indiferent de forma, de continut chiar, trebuie sa te faca sa vibrezi. Eu asa o simt, asa o inteleg, la un alt nivel decat cel al simturilor obisnuite. Dar acum, descopar noi dimensiuni ale poeziei: o poezie literala, care respinge sensul figurat, si care, fara sa vrea, lasa loc unei evidente ambiguitati, unei extinse polisemii.
Am sa dau un exemplu al unui interesant si distins poet belgian, Marc Dugardin, pe care am avut onoarea si placerea neinteleasa sa-l traduc in ultima vreme, in cadrul unui proiect despre am sa va vorbesc si alta data. O poezie care, pe cat de simpla pare la suprafata, literalitate da, dar cuvintele deschid porti nebanuite, au o forta nemaintalnita, fiecare cuvant este rege, este esential, fiecare cuvant poarta in pantece esenta poeziei:

voici-

quelques traces de neige
au revers d'une déchirure

le fracas d'une étoile
sur le silence sans fonds

puis un merle
comme on chanterait
à rebours
de l'opacité du monde


priviti-

cateva urme de zapada
pe reverul unei haine rupte

freamatul unui astru
in miezul tacerii

apoi o mierla...
ca si cum am canta
de la sfarsit catre inceput
despre opacitatea lumii

Va salut cu drag pe toti !

Poate va intrebati ce legatura exista intre poezie si traducere...si pe buna dreptate, nu este evident dar astfel de legaturi se creeaza la unii dintre noi fara sa vrem, asa dintr-o data...Poate unii sunt pasionati de fotografie si masini, altii de informatica si desen, si cine mai stie ce alte activitati descopera fiecare si le combina in felul sau unic...
Vom incerca sa aflam si stabilim impreuna legatura dintre poezie si traducere. Pentru inceput, pot spune atat: poezia reprezinta traducerea din sufletesc in material a unor vibratii, a unor stari, a unor sentimente...iar traducerea nu este atlceva decat o poezie a trecerii dintr-o cultura in alta a ideilor, poezia migratiei gandurilor dintr-un cuib in altul...
E tarziu si gandurile mele incep sa zboare aiurea, asa ca mai bine citim un mic poem japonez, care ma face sa vibrez de fiecare data:

am vazut-
hăt departe
demult
lumea zeilor
o fetiță de-un cot
se-nchina
iar și iar
unei flori

Bochou Yamamura

O seara liniștită tuturor!